singura data cand m-am simtit, ma simt si ma voi simti...

Crezi ca nu stiu ca faci dragoste cu mine din priviri, crezi ca in ochii tai nu se vede ca ma saruti, ca razi cu mine, ca ma cuprinzi in brate? Crezi ca in ochii tai nu vad toata povestea din nou?  Crezi ca iubita de octombrie nu mi-a dat peste nas cu o mica rafala rece care iti purta numele? Crezi ca nu pasesc pe frunze moarte desi ma simt plina de viata pentru ca traiesc in trecut?? Si gust din amareala frunzelor si din copacii goi si muribunzi, si zambesc si lacrimez totodata. Si iti deplang amintirea desi stiu ca poti reveni oricand, dar nu cum ai mai fost. Si nici nu o sa-mi mai revii, nici tu iubitule, nici tu trecutule, nici tu ...eu... Nici OCTOMBRIA nu se mai intoarce asa cum era.

   PENTRU  CEI CE AU STIUT MACAR CUM IMI ARATA ZAMBETUL IN OCTOMBRIE...

Eu si "cel mai batran"

Iubitule, anul asta nu o sa imi mai simti pielea crapanda sub arsita batranului galben, care se trezeste mai devreme ca noi de fiecare data. Anul asta nu o sa imi mai poti sterge stropii de pe bust cu buzele tale, nici nu o sa imi mai treci mana prin par in timp ce briza isi face de cap cu firele-mi rebele. Anul asta o sa imi sterg singura sarea de pe buze, nu o sa o mai gusti tu cu umezeala gurii tale dulci.

Iubitule, anul asta valurile o sa imi imbratiseze goliciunea singure, fara sa le mai ajuti tu cu bratele tale obraznice.

Pentru ca, iubitule, anul asta nu te mai vreau, suntem doar eu si batranul galben!

himera

N-am nevoie de tine mereu. N-am nevoie sa te vad. Dar cand ma pun in pat... imi patrunzi pe sub piele, esti ca un amant iluzoriu, cu care fac dragostea perfecta. Si imi strangi pielea si mai vreau si ma strangi si imi tai respiratia... Si simt ca mai e doar o clipa si pot sa mor, si totusi te las sa ma strangi... cu iubirea ta dureroasa, cu rasuflul tau de iubit perfect. Simt cum as putea sa mor sub tine si nu-mi pasa. Te mai vad doar in vise, nu stiu daca ai existat sau nu, caci mirosi a ars, amintiri, moarte, arse... si totusi... Poti oricand sa-mi tai rasuflarea. Ador o umbra, care dispare cand zorii apar... O umbra ce a existat odata... Te aud respirand langa mine, dar cand ma trezesc, e doar rasuflul meu.

un cliseic "adio"

M-am pierdut in tine si am uitat cine sunt. M-am pierdut in viata ta si am uitat sa o mai traiesc pe a mea. Am stat in mintea ta atat timp, incat am uitat de gandurile mele si acum ele se plang ca le-am neglijat. Am revenit la ele si a fost ca o lovire brusca de realitate. Si am fuzionat cu griurile tale si am uitat de culorile mele. Si imi numaram motivele pentru care te iubesc. Si la dracu, gaseam prea multe! Sclipirea mea a inceput sa paleasca, atunci cand m-ai tinut prima data  de mana. Si m-ai tras in lumea ta plina de iubiri nebune, unde nu era decat haos si nu imi mai auzeam melodia... Melodia aceea care ma definea pe mine. Si am dormit prin tine, atat timp... Dar ca prin vis, mi-am auzit muzica. Si m-am trezit, mi-am privit mainile si am incercat sa numar din nou motivele pentru care te iubesc. Si degetele mi-au ramas libere, toate. Aveam 0 motive. Si nu ma intreba de ce m-am dat batuta in a te mai iubi. Caci de data asta, nu o sa te mai prind de mana...

aberatii de luni seara

Vreau sa ploua si sa alerg pe alei, sa-mi plescaie apa in tenisi, sa cant nebunii si sa fumez tigari mentolate. Sa-mi simt nasul rece de la apa ploii si sa ma gadile scalpul de la stropii care imi curg prin par si se preling pe frunte. Vreau sa topai prin toate baltile si sa te stropesc si sa ma certi si sa ma iei in brate sa ma pupi tare si apasat. Vreau sa imi strangi pielea uda si sa faci dragoste cu mine acolo  in ploaie, si atunci sa iti spun ca te vad doar pe tine si tu sa imi spui ca ma vezi doar pe mine, doar noi si stropii nebuni. Vreau sa ne trantim in iarba si sa ne uscam la soare, sa ni se inverzeasca blugii pe fund de la atata lancezit. Si mai vreau sa nu mai plec niciodata acasa, sa stau doar cu tine in ploaie si in soare, sa ne ploua intruna si sa ne uscam intruna, si mai vreau sa nu se termine tigarile niciodata , sa le fumam in timp ce imi povestesti aberatii si facem planuri absurde si utopice. Vreau, vreau, vreau sa fie numai primavara si toamna si tu!

cand am uitat sa fim copii..

Uneori ma simt incapabila sa fac fata responsabilitatilor, sa ii tin piept vietii, sa tin pasul cu restul. NU vreau sa fiu matura, NU vreau sa fiu un adult care merge zilnic la serviciu, isi trimite copiii la scoala si se chinuie sa isi plateasca datoriile. Cu totii avem vise, idealuri, idei utopice, ganduri apasatoare. Ne trezim zi de zi fara gust, fara culoare, "e o noua zi, iar la munca", "azi trebuie sa ajung sa platesc apa", ne trezim cu dureri de cap, atatea de facut, atatea de tinut minte.. Vrem sa fugim, sa ne refugiem undeva unde nu exista norme sociale, unde nu ni se impune sa fim cetateni responsabili si supusi legii. Ne casatorim, facem copii, iubirea devine o rutina, o datorie, esti dator sa iti iubesti partenerul, esti dator sa iti ingrijesti copiii, ii iubesti, dar parca ai momente cand parca nu ai pur si simplu chef de ei, vrei coltul tau, linistea ta. Te gandesti cu nostalgie la perioada adolescentei cand parca totul era mai colorat, lipsit de griji, iubirea se simtea altfel, viata in sine se simtea altfel. Te gandesti la perioada copilariei cand erai fara de griji, fara de probleme, fara ganduri enervante ca trebuie sa iti faci datoria fata de atata lume. VIata e impresarata de datorii , de responsabiliati bizare si de obligatii. Mi-e dor de tine iarba, de mirosul tau dupa ce esti proaspat cosita, mi-e dor de tine, sudoare ce-mi stateai pe frunte dupa ce ma jucam prinselea prin parc, mi-e dor de tine minge, mi-e dor de voi papusi, corzi, elastic, mi-e dor de tine seara! Tu seara ce ma enervai pe atunci ca ma trimiti in casa si imi curmi jocul. MI-e dor de tine "flori, fete si baieti", "tara, tara , vrem ostasi!". Mi-e dor de tine copilarie si imi pare rau ca purtam pantofii mamei cu dorinta de a fi mare si ma mazgaleam pe fata cu farduri de prost gust, ca sa spun si eu ca sunt o domnisoara. Atunci eram atat de vie, acum sunt doar creatia lor, a celor ce ma vor si nu ma vor. Imi vreau candoarea inapoi

    Cand am uitat sa fim copii, am murit demult... ( C. Brancusi).

de drag

Te astept acolo unde e mereu soare si bate un vant caldut de toamna. Acolo unde cafeaua are aroma cruda si diminetile sunt perfecte. Te astept acolo unde frunzele cazute din copac se asezau perfect ca si cum fiecare isi alegea locul ei pe alee. Acolo unde dupa-amiezile erau portocalii si calde. Te astept acolo unde vorbeam fara sens si timpul fugea pe langa noi, acolo unde cand ne prindea seara, faceam dragoste ca si cum era pentru ultima data. Te astept acolo unde ne sarutam ametiti de alcool si unde radeam fara sa ne oprim, acolo unde nu aveam sa stim vreodata ca avem atatea defecte.

 E soare afara si cald si din unghiul din care privesc pe fereastra, imi da impresia ca e toamna. Dar e doar un inceput chinuit de primavara cu un soare virgin si putina caldura acolo unde bate. Credeam ca e toamna, de asta te asteptam acolo...

sun been down for days, a pretty flower in a vase...

TU

 Urasti minciuna, coruptia, falsitatea. Urasti sa fi tradat, sa fi barfit, sa fi calomniat si injurat.Iti place sa iti impui punctul de vedere cu mult tact si mandrie, fiind sigur ca ai dreptate. Iti place sa iti faci descrieri in termeni elaborati si pomposi, sa vorbesti de tine ca si cum ai etala un produs de calitate maxima.  Te privesti in oglinda si iti place ce vezi, apoi daca esti complimentat , raspunzi repede "ba, nu-i asa!" asteptand sa fi din nou contrazis. Esti mandru de mentalitatea ta si astepti cu sufletul la gura sa fi apreciat pentru produsele concrete ale mintii tale. Iti place sa spui ca nu te intereseaza ce se spune despre tine, ca te intereseaza doar de persoanele care sunt langa tine, dar te deranjeaza al naibii de tare daca esti criticat chiar si de cei cu care nu ai nici o tangenta. Iti place sa spui ca nu iti pasa, ca esti liber si ca ai lumea ta care ori nu e inteleasa de nimeni, ori e inteleasa doar de cei care stau langa tine. Esti revoltat de unele atitudini cu care esti tratat si care ti se pare ca sunt nemotivate. Mergi la cel mai bun prieten pentru a te descarca si a-i spune "ce nenorocit e ala care mi-a facut asta". Urasti al dracului de tare comportamentele neindreptatite. Urasti invidia, gelozia, esecul, ostilitatea. Te enervezi daca nu ti se acorda respectul cuvenit caci doar ti-ai fixat niste standarde inalte, poate excesiv de inalte.

Doar ca atunci cand TU ai mintit, ai mintit poate pentru ca sigur era nevoie. Atunci cand te-ai certat cu cineva, cu siguranta respectivul nu a vrut sa inteleaga, desi tu aveai dreptate desigur. Doar ca atunci cand ai fost ostil si rautacios, a fost pentru ca "sigur a meritat-o". Atunci cand  ai injurat a fost pentru ca "te-a enervat atat de tare incat nu te-ai mai putut controla. Si ce daca? SI el/ea te-a injurat". Ai fost fals pentru ca nu a meritat sa fi "tu" cu el/ea. I-ai spus ca e frumos/frumoasa, destept/desteapta, ca sa nu o/il faci sa se simta prost.

 Si totusi urasti atat de multe lucruri si atitudini negative... Ce urasti de fapt? Te urasti pe tine.

nimeni, nimic, nicaieri

Nu am decat o noua dimineata, doua maini, un cap si un viitor in fata. Daca ma uit inapoi nu vad nimic. Si acum de unde sa incep si cum sa pornesc pe un alt drum? Ce drum? Nu vad nimic in fata, decat obscuritate. Intrebari ca "Oare mai stii?" , "Mai tii minte cand?" imi sunt necunoscute. Caci nu mai tin minte nimic din ce a fost, din ce am facut. Am uitat tot. Am o foaie nescrisa in fata, iar in spate tabula rasa. Incerc sa raman aici, sa stau agatata aici, "aici", un loc pe care nici macar nu-l cunosc. Nu mai am povesti, nu am o poveste caci nu am fost nimic, nicaieri, niciunde. NU ma intreba cine sunt, cu ce ma ocup, ce am facut ieri. Intreaba-ma ce fac maine si cum. Caci sunt 0, am un 0 in spate, dar in fata vreau sa am un infinit.

contopire

Te-am modelat din plastilina in forma unui nor. Iar pe mine in forma soarelui. Si soarele a intrat in nor asa cum am vrut eu. Si apoi am inceput sa plang. Si a plouat...

femeia cu "f" mic

Sunt femeia care fumeaza mult. Sunt femeia careia ii place savoarea vinului. Sunt femeia care se enerveaza pentru nimic. Sunt femeia care sta ore in sir in cada pana i se increteste pielea. Sunt femeia care poate sa faca dragoste pasional, tandru ori salbatic. Sunt femeia careia nu ii sta bine parul dimineata si e morocanoasa pentru ca a visat urat. Sunt femeia care face o groaza de greseli fata de ea si fata de ceilalti. Sunt femeia care fac o groaza de nebunii fara sa gandeasca inainte. Sunt femeia care se loveste si se loveste si nu se mai satura pana nu realizeaza singura greselile. Sunt femeia capoasa si furioasa. Sunt femeia cu accese de sefie, vanitoasa, impulsiva. Sunt femeia reactiva, careia ii place sa faca presupuneri fara a analiza datele problemei. Sunt femeia geloasa nu din nesiguranta, ci din dorinta de a fi prima. DAR...

Sunt femeia independenta. Sunt femeia amuzanta. Sunt femeia care te poate mangaia cand dormi, ori ii place sa te priveasca atunci cand visezi, desi tu nu stii. Sunt femeia cu care poti merge pana la capatul pamantului si inapoi. Sunt femeia care te poate iubi sincer, curat si frumos. Sunt femeia alaturi de care serile tale pot fi clipele pe care le astepti cel mai mult. Sunt femeia care plange si rade cu tine, care te tine de mana ori care te poate intelege in tot ce faci ori ce spui. Sunt femeia care trebuie sa planga atunci cand iti greseste si sunt femeia care plange seara singura, dupa ce i-ai aruncat cuvintele nepotrivite. Sunt femeia puternica, dar si fragila, masculina dar sensibila, independenta, dar cu dorinta de a-i fi alaturi. Sunt femeia alaturi de care poti porni, poti continua si nu trebuie sa te opresti niciodata. Caci da, sunt o femeie atat de simpla...

Intr-o zi cu ploaie

 Se plimba pe valuri tot mai involburate si nu stia sa inoate. Mai mult, incepuse sa ploua si nu avea nici umbrela. Ploaia se intetea si se face tot mai rece. L-a  intrebat pe el: "Nu ai o umbrela?". I-a raspuns ca nu a avut niciodata o umbrela. Ea a inteles atunci tot: a inteles ca ploaia a venit din cauza lui si ca valurile sunt agitate tot din cauza lui. A inteles ca zilele cu soare au plecat de cand a venit el sa o tina de mana si a inteles ca de fapt nici sa o tina de mana nu era de ajuns. A inteles ca atunci cand era firg, mana  lui nu era de ajuns sa o incalzeasca. Cum ar fi putut acum sa ajunga la mal? Deodata se desprinse de bratul lui si se arunca neputincioasa in marea involburata, sperand ca va putea innota pentru prima data singura.

 Apa era rece si potrivnica si simtea ca o trage inapoi; ea incerca sa se zbata si sa ajunga pe uscat. Intr-un final, sleita de puteri, se lasa pagubasa si purtata de marea furioasa. Inchise ochii si constiinta ii adormise.

 Acum avea ochii inchisi si ii era teama sa ii deschida caci stia ca se va lovi de soarele pe care nu il mai vazuse de atata vreme.Ridica pleoapele si vocea marii linistite ii gadila urechile. Acum apa era sfioasa si se retragea ca un servitor umil dupa indeplinirea poruncii. Nisipul era fierbinte si uscat. Se ridica si incepu sa se plimbe pe plaja sub intepaturile scoicilor. Se lasa purtata de nisip ore in sir pana cand incepu din nou sa se innoreze. "Nu din nou", isi spuse infiorata in minte. Da , incepu sa ploua marunt, mocanesc. "Ea" incepu sa tremure, simtea cum trupul incepe sa ii vibreze si stomacul sa i se stranga, simtea cum ar vrea sa loveasca, dar nu avea ce, simtea cum pasii nu ii sunt indeajuns de rapizi si cum parca trupul nu ii mai satisface comenzile mintii. Era prea inceata pentru ce vroia sa faca, ar fi vrut sa izbucneasca, sa tipe, dar fragilul ei corp nu o lasa, simtea.....o mana calda pe umarul ei. Cand se intoarse, era un strain. "Pot sa iti ofer o umbrela?", i-a spus el blajin.

PERFECT NORMAL!

  S-a intamplat intr-o zi in care totul parea normal. O groaza de zambete dupa atatea rataciri in neant. Parea ca o intelege in tot ceea ce ar face ori ce ar spune.Parea ca vrea sa fie langa ea si cand si-ar fi smuls parul, ajunsa la paroxism. Doar mana lui i-a acoperit fiinta cu totul. Ea la randu-i, il picta pe strazi, pe copaci, pe nori.. Era totul atat de perfect incat s-au pierdut amandoi intr-o groaza de culori vii. Sentimentul era ca apa calduta a marii care iti loveste talpile dupa o innoptare pe plaja. Nu erau mai multe sentimente. Era doar unul. Exact cum apa marii e una, cum nisipul, desi e atat de mult, e unul singur. Era ca atunci cand ai ochii inchisi sub razele soarelui si vezi doar rosu. Era ca atunci cand fumezi TIGARA, dupa o lunga pauza in care ai tanjit atat de mult dupa ea. Nu s-au intrebat de ce, nu s-au gandit "oare cum?". Au prins doar clipele in zbor, le-au impachetat ca pe papirusuri si le-au asezat usor in minte.S-au pierdut in aburi ori ca pastilele efervescente in 2 pahare cu apa, diferite. Acum erau doi. Diferiti, divizati, pierduti. Caci oare cine a spus ca perfectiunea e frumoasa??

Asta e tot

  Nu e un blog despre iubiri si despartiri ori filozofii despre conditia umana. E despre ceea ce simte fiecare si nu stie nimeni. Caci vrem sa parem "tari" si "indiferenti" , "duri" si "de neclintit", e un dezavantaj sa fi slab in fata celuilalt. Ma citesti si razi, ori plangi, caci poate te regasesti. Desi, desigur, tu esti cea mai rationala si mai stabila fiinta de pe pamant.

  Cine sunt? Priveste-te in oglinda. Caci desi suntem diferiti, toti pornim de la acelsi ZERO. Si rezultatul e la fel, desi tu poate vrei sa il interpretezi in mii de feluri, in diferite forme sociale si etice. Dar hai sa-mi spui, "Iulia".

  Am luat de la mine si de la voi si am facut asta. V-am luat ca pe un intreg pe care voi il impartiti in calitati si defecte si am pus totul aici, intr-un fel sau altul...Bine si rau, fals si adevarat, negativ si pozitiv; eu le-am adus pe toate la mijlocul axei.