PERFECT NORMAL!

  S-a intamplat intr-o zi in care totul parea normal. O groaza de zambete dupa atatea rataciri in neant. Parea ca o intelege in tot ceea ce ar face ori ce ar spune.Parea ca vrea sa fie langa ea si cand si-ar fi smuls parul, ajunsa la paroxism. Doar mana lui i-a acoperit fiinta cu totul. Ea la randu-i, il picta pe strazi, pe copaci, pe nori.. Era totul atat de perfect incat s-au pierdut amandoi intr-o groaza de culori vii. Sentimentul era ca apa calduta a marii care iti loveste talpile dupa o innoptare pe plaja. Nu erau mai multe sentimente. Era doar unul. Exact cum apa marii e una, cum nisipul, desi e atat de mult, e unul singur. Era ca atunci cand ai ochii inchisi sub razele soarelui si vezi doar rosu. Era ca atunci cand fumezi TIGARA, dupa o lunga pauza in care ai tanjit atat de mult dupa ea. Nu s-au intrebat de ce, nu s-au gandit "oare cum?". Au prins doar clipele in zbor, le-au impachetat ca pe papirusuri si le-au asezat usor in minte.S-au pierdut in aburi ori ca pastilele efervescente in 2 pahare cu apa, diferite. Acum erau doi. Diferiti, divizati, pierduti. Caci oare cine a spus ca perfectiunea e frumoasa??