N-am nevoie de tine mereu. N-am nevoie sa te vad. Dar cand ma pun in pat... imi patrunzi pe sub piele, esti ca un amant iluzoriu, cu care fac dragostea perfecta. Si imi strangi pielea si mai vreau si ma strangi si imi tai respiratia... Si simt ca mai e doar o clipa si pot sa mor, si totusi te las sa ma strangi... cu iubirea ta dureroasa, cu rasuflul tau de iubit perfect. Simt cum as putea sa mor sub tine si nu-mi pasa. Te mai vad doar in vise, nu stiu daca ai existat sau nu, caci mirosi a ars, amintiri, moarte, arse... si totusi... Poti oricand sa-mi tai rasuflarea. Ador o umbra, care dispare cand zorii apar... O umbra ce a existat odata... Te aud respirand langa mine, dar cand ma trezesc, e doar rasuflul meu.
